Principala „sursă” a tuturor problemelor actuale și nu numai, pleacă de la lipsa de iubire. Cu toții ne dorim să avem, să primim și cu siguranță să dăruim iubire.

Mai știți cum ați simțit pentru prima oară iubirea, ce v-a adus sau ce nu v-a adus? Gândindu-vă la asta veți deveni conștienți de „tiparul” care se ascunde în spate. Acest tipar v-a fost de folos la acel moment, însă dacă ne raportăm la AICI și ACUM, știți cu adevărat ce simțiți pentru a vă simți iubiți?

Puteți căuta iubirea altcuiva pentru a fi fericiți sau puteți găsi iubirea de sine, care te eliberează de a mai căuta o iubire din exterior.

Cu aceste convingeri trăim zi de zi și ele ne ghidează viața. Se potrivesc ele cu ceea ce suntem, sunt ale noastre cu adevărat sau le-am preluat de la alții?

Într-o lume în care nu mai știm să simțim, să acceptăm și să iubim necondiționat, eu îndrăznesc și îmi asum să fiu un altfel de terapeut, să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. Deseori, să poți „să taci” face mai mult decât o sută de cuvinte.

 

„Dacă vreau să înțeleg un om, îi ascult tăcerile….”