Cel mai mare șoc pozitiv pe care ai putut să mi-l produci a fost acela că am conștientizat lucruri adânc ascunse în mine de care nici eu nu știam că există. De la asta până la a-mi da mie voie să simt, să intuiesc, să iubesc orice lucru care în aparență era nesemnificativ, să schimb, să ascult, să cer, să știu că pe lângă toată lumea din jur mai presus de orice trebuie să fiu eu ca lumea să facă sens pentru mine, să iert, să nu aștept prea multe, să las să se întâmple, să acționez fără șovăieli, să nu îmi pese de ce nu trebuie, să pierd controlul, deci în esență să trăiesc cum nu am făcut-o niciodată, nu a fost decât o derulare firească. Încrederea pe care am acordat-o terapiei, din “vina” terapeutului a fost maximă, neexperimentând asta niciodată. Acum, sunt eu mai mult în fiecare zi, văd mai mult, simt mai mult, înțeleg ce înseamnă cuvântul ăsta fantastic numit Viață!

Sărut mâna Amalia! – Adi Dan